Ediţia I a Galei Premiilor AgențiadeCarte.ro

*Au fost premiaţi Gabriela Adameşteanu pentru romanul ”Fontana di Trevi”, Paul Cernat – ”Vase comunicante. (Inter)feţe ale avangardei româneşti interbelice”, Marius Oprea – ”Rola 800. Omul care a umilit Securitatea” şi Robert Şerban – ”Tehnici de camuflaj” (poezie) 

   Prima ediție a Galei Premiilor AgențiadeCarte.ro a avut loc în 10 octombrie 2019 în Aula Bibliotecii Centrale Universitare ”Carol I” din București. Evenimentul este rezultatul unui proiect ce pune în valoare literatura contemporană „în legătură cu memoria și felul în care memoria ajunge să ne cuprindă sau să ne manipuleze”, aşa cum a precizat iniţiatorul – scriitorul, jurnalistul, animatorul cultural Dan Mircea Cipariu.

Au fost conferite premiul Cartea de proză a anului 2018 Gabrielei Adameşteanu pentru ”Fontana di Trevi” apărută la Polirom (premiată şi de Uniunea Scriitorilor din România – amănunte la https://brailachirei.wordpress.com/2019/06/18/andrei-plesu-premiul-national-al-uniunii-scriitorilor-pe-2018/), premiul Cartea de critică literară, istorie literară și teorie literară a anului 2018 lui Paul Cernat pentru ”Vase comunicante. (Inter)feţe ale avangardei româneşti interbelice” apărută tot la Polirom, premiul Cartea de eseistică, memorialistică și publicistică a anului 2018 lui Marius Oprea pentru ”Rola 800. Omul care a umilit Securitatea” publicată la Corint, premiul Cartea de poezie a anului 2018 lui Robert Șerban pentru ”Tehnici de camuflaj” apărută la Tracus Arte. Gala s-a încheiat cu un recital de poezie şi blues susţinut de Robert Şerban şi Maria Răducanu.

Foto (de la stânga): Robert Şerban, Paul Cernat, Dan Mircea Cipariu, Maria Răducannu, gabriela Adameşteanu, Marius Oprea, Caius Dobreescu.

Iniţial, în luna august 2019 au fost propuse mai multe titluri de carte şi cititorii au votat în mediul online. În final, un juriu format din Ioan Cristescu – director Muzeul Naţional al Literaturii Române Bucureşti, președinte Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER), Caius Dobrescu și Dan Mircea Cipariu a ales câștigătorii.

Proiectul a fost sprijinit financiar prin AFCN și înregistrat de Radio România Cultural. El care se desfășoară în a VIII-a ediție a maratonului cultural în aer liber „Strada de C’Arte” organizat de Biblioteca ”Carol I” și APLER cu sprijinul Radio Cultural.

** * AgențiadeCarte.ro http://www.agentiadecarte.ro/ este un proiect nonprofit realizat de Asociația EURO CULTURART, început acum 10 ani de Dan Mircea Cipariu împreună cu artistul vizual Mihai Zgondoiu și scriitoarea Andra Rotaru.

Reclame

„Recviem pentru țăranul român. Țăranii și comunismul”, expoziţie la Muzeul Brăilei „Carol I”

*Vernisaj în 11 octombrie 2019, de la ora 11.00

    Expoziția „Recviem pentru țăranul român. Țăranii și comunismul”, realizată de de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului de la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței – Fundația Academia Civică – poate fi vizitată începând cu 11 octombrie 2019 şi la Muzeul Brăilei „Carol I”, fiind amenajată în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria” (în sediul central muzeal din Piața Traian nr. 3). Expoziția – nota red. Absolut necesară în contextul modernităţii care face pe mulţi să uite istoria nu chiar aşa de îndepărată – poate fi vizitată la muzeul brăilean până la sfârșitul lunii noiembrie 2019.

Vernisajul are loc vineri, 11 octombrie 2019, de la ora 11.00. Coordonator al evenimentului – Cătălina Mârza, muzeograf la secția „Istorie”. Prezintă prof. univ. dr. Ionel Cândea – membru corespondent al Academiei Române, managerul Muzeului Brăilei „Carol I”.

** * În martie 2009 a avut loc inaugurarea expoziției, la 60 ani de la declanșarea procesului de colectivizare forțată și de la începutul calvarului la care a fost supus țăranul român. Muzeul Brăilei „Carol I” găzduiește expoziția menționată, alcătuită din 14 panouri care oglindesc lumea rurală dispărută sub tăvălugul colectivizării, la 10 ani după primul vernisaj, în contextul omagierii satului românesc.

Pagini de istorie. Mănăstirea Cotrocenilor

*Actualmente ea este Biserica Cotroceni, parte a Muzeului Naţional Cotroceni * În 1984 a fost demolată la dorinţa dictatorului Ceauşescu * Timp de 10 ani a fost reconstruită şi refăcută, folosindu-se inclusiv însemnările reginei Maria   

      La Muzeul Naţional Cotroceni (http://www.muzeulcotroceni.ro/) a fost în 7 octombrie 2019 sărbătoare, una religioasă, fiind hramul (Sfinții Serghie și Vah) de toamnă al Bisericii Cotrocenilor – parte din patrimoniul muzeal (foto dreapta, interior în Biserică, azi). Pornind de la acest eveniment care ar putea interesa mai degrabă pe cei evlavioşi, putem să schiţăm pagini de istorie ale locului, o istorie fabuloasă începând chiar cu momentele dinainte de construcţia lăcaşului de cult, la început Mănăstire a Cotrocenilor, cea mai importantă ctitorie a domnitorului Şerban Cantacuzino. Legenda spune că locul a fost hărăzit astfel după ce domnitorul a făcut rugăciune la Maica Domnului (Sf. Fecioară Maria este celălalt hram) să nu fie pradă uneltitorilor care-i doreau moartea, aşa cum se zvonea. Scăpând cu viaţă, şi fiind ziua Sfinţilor Serghie și Vah momnetul când s-a rugat, mănăstirea şi biserica aferentă au primit hramurile sfinţilor şi Maicii Domnului.  La acea vreme, evident că era mult în afara Bucureştilor.

Mănăstirea Cotroceni era înconjurată de ziduri și avea în centru frumoasa biserică în stil brâncovenesc cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și „Sfinții Serghie și Vah” (7 octombrie), hramuri alese în relaţie cu evenimente din viaţa personală a domnitorului Şerban Cantacuzino. Asemănătoare arhitectonic cu cea a deosebitei ctitorii a strămoşului său, Neagoe Basarab, de la Curtea de Argeş, biserica de la Cotroceni ocupa poziţia centrală, pe laturi ridicându-se palatul domnesc, casele egumeneşti (stăreţia), clopotniţa, chiliile, trapeza, cuhniile şi un paraclis. În 1682, Şerban Cantacuzino a închinat mănăstirea Cotroceni întregii comunităţii monastice de la Muntele Athos, stabilind ca egumenul să fie trimis de la Sfântul Munte, călugării de acolo primind ca ajutor anual o parte din veniturile acestei mănăstiri. Şerban Cantacuzino a fost înmormântat în cripta din biserica de la Cotroceni, ulterior mănăstirea devenind o necropolă a Cantacuzinilor” – din istoricul muzeal. 

Pe întreaga perioadă a domniei sale (1678 – 1688) Șerban Cantacuzino și-a avut reședința în casele domnești de la mănăstirea Cotroceni. Acestea se găseau pe latura nordică a curții și aveau: „patru camere la parter, iar prin intermediul a două scări se făcea legătura cu etajul care avea zece camere ce duceau spre două săli. La subsol se afla pivnița de mari dimensiuni care servea la depozitarea unor mari cantități de alimente și vinuri și ocazional ca temniță”. La fel de interesantă este şi atenţia pe care a dat-o domnitorul ctitor înzestrării Mănăstirii Cotroceni:  „Un inventar din 1716, arăta ca mănăstirea poseda 20 de mari moșii (în Ilfov, Dâmbovita, Muscel, Teleorman, Ialomița), 10 sate de ţigani, 18 prăvălii în București, hanul Șerban Vodă și apoi primea și vama de sare, băuturi, pește și lemne din diferite locuri. Pe lângă acestea se mai adaugă și veniturile de la 20 de mănăstiri și schituri de pe întreg cuprinsul țării, care i-au fost închinate. Toate veniturile de la aceste metocuri și moșii se colectau la Cotroceni şi de acolo erau duse la Sfântul Munte”.

Spaţiul ecleziastic la care ne referim este important inclusiv pentru că aici s-au tipărit, între altele „Evanghelia” din 1682, „Apostolul” din 1683, celebra Biblie de la Bucureşti (1688). De-a lungul timpului, mănăstirea a fost deteriorată de timp, intemperii, războaie, cutremure. Dar cel mai grav a fost că în 1984 regimul ceauşist, pornit să refacă faţa Bucureştiului la ideile stupide ale dictatorului Nicolae Ceauşescu, a demolat lăcaşul (foto stânga). După 1989, a existat voinţă pentru reconstrucţia şi restaurarea spaţiului bisericesc. Acestea a durat 10 ani, fiind folosite penru detalii şi pagini memorialistice ale reginei Maria care a iubit foarte mult Cotrocenii – de altfel, regele Carol I este realizatorul reconstrucţiei moderne a Cotrocenilor, transformând fostele case domneşti în Palatul Cotroceni – în stil arhitectural eclectic francez – de aceea îl şi îndrăgim azi atât de mult. În octombrie 2009 biserica a fost sfinţită ca lăcaş de cult, intrând deopotrivă în traseul de vizitare al Muzeului Cotroceni.

Din istoricul incitant al cafelei

*Data de 1 octombrie a fost desemnată, în 2015, Ziua internaţională a Cafelei – atunci, Organizaţia Internaţională a Cafelei a lansat un eveniment la Milano

      Nu se ştie exact data la care oamenii au descoperit savuroasa băutură. O legendă circulă pe net: Kaldi, un păstor din Etiopia, ar fi observat că animalele sale, ori de câte ori consumă boabele din arborele de cafea, sunt pline de energie. Cert e că în Imperiul otoman se consuma, iar faptul că musulmanilor le este interzis de preceptele religioase să bea vin a condus la o mai mare apetenţă a acestora către… băutul cafelei; în plus, faptul în sine putea deveni un motiv de întâlnire şi de stat la taclale, aşa că. de ce nu… Mărimea Imperiului turc a condus, rapid, la răspândirea obiceiului. Cafeaua a ajuns şi în… India.
Cea mai veche mărturie scrisă despre cafea o avem de la tămăduitorul şi filosoful persan Rhazes sau Razi (850 – 922 d. H.) care folosea cafeaua în scop medicinal, sub formă de infuzie şi cu numele unor fructe etiopiene – în engleză „cofee cherry”.
În Europa, cafeaua a ajuns la început – cel puţin aşa reiese din cele mai vechi documente descoperite – la Venezia şi apoi la curtea Papei Clement al VIII-a care iniţial a considerat-o, înainte însă de a bea, „băutura Diavolului”… după ce i-a prins gustul, s-a răzgândit. Prima cafenea s-a deschis în Veneţia – 1645, în teritoriul Engliterei în 1650, iar în spaţiul Franţei în 1672. În lumea nouă, descoperirea lui Columb, în 1676 la Boston.
Până în 1719, când a sosit în Europa primul transport de cafea dinspre Mocha – apărând astfel marca Mocha java, graţie diligenţeţor şi insistenţelor Imperiilor coloniaie Olandez şi Francez, cafeaua era doar de tipul Arabian.
Iniţial, proprietarii – chiar şi băştinaşii – au încercat din răsputeri să-şi protejeze plantaţiile şi să nu permită vinderea/ furtul de puieţi. Dar nu s-a reuşit… aşa că şi în Africa a început să se cultive cafea.

       În prezent, Brazilia deţine primul loc în lume la exportul de cafea, urmată de Brazilia, Vietnam, Columbia, Indonezia, Honduras, Etiopia, Peru, India, Guatemala, Uganda.

                                          Armanda Filipine, revista de cultură şi informaţie Braila Chirei

Ioan Faltis – Jurnal de Brăila 1916 – 1918, lansare la Muzeul Brăilei „Carol I”

*Volumul, apărut la Iaşi, se lansează în 5 septembrie 2019

       „Frontul de acasă / Ioan Faltis – Jurnal de Brăila 1916 – 1918″ de Găureanu Valeriu Marian se lansează joi, 5 septembrie 2019, de la ora 11.00 la sediul Muzeului Brăilei „Carol I” (Piața Traian nr. 3), în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria”. Moderatorul evenimentului va fi Ionel Cândea – mmebru corespondent al Academiei Române, manager al muzeului gazdă.
Cartea a apărut la Editura Rotipo Iași, în 2019, şi cuprinde jurnalul lui Ioan Faltis din perioada 1916 – 1918, jurnal cu referire la Brăila și brăileni în perioada Primului Război Mondial. 

         „Brăilenii au fost întotdeauna altfel decât vecinii lor. Au o sclipire stinsă, neobservată, în fundul ochiului, un zvâcnet în plus în privire și în pumni, în fața minciunii și neomeniei, pe care le tolerează la praguri doar de ei știute. Mai mândri decât se cade, atenți la tot ce-i al lor și gata să și-l apere fără socotința consecințelor, brăilenii par că merg încolonați odată cu lumea, însă răbufnesc precum focul pământului, și cu greu mai pot fi opriți” – Găureanu Valeriu Marian.

Ziua Muzeului Brăilei „Carol I”, 2019

*Împlinirea a 138 ani de la înfiinţarea prin decret regal la 23 august 1881 * Eveniment de la ora 11.00 la sediul central – lansare de carte * Intrarea va fi liberă în data de 23 august 2019 în toate expoziţiile deschise la secţiile muzeale 

     Muzeul Brăilei „Carol I” împlineşte 138 ani de la înfiinţare (prin decret regal al lui Carol I, semnat la 23 august 1881 la Sinaia – în acelaşi act este menţionată şi înfiinţarea bibliotecii publice la Brăila) şi vineri, 23 august 2019, de la ora 11.00, la sediul din Piața Traian nr. 3, în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria”, are loc un eveniment prin care se punctează această aniversare. Astfel, a fost programată lansarea cărţii „Regele Carol I, ctitorul României moderne (volumele I şi II), Sinaia 2019, coordonator și coautor Narcis Dorin Ion – managerul Muzeului Național Peleș.

Participă coordonatorul volumelor, dar şi ÎPS dr. Casian Crăciun – arhiepiscopul „Dunării de Jos”. Prezintă şi prof. dr. Viorel Mortu (nume de autor Viorel Coman). Moderator al manifestării va fi Ionel Cândea – manager al muzeului gazdă, membru corespondent al Academiei Române.

** * Notă. Fiind o zi de sărbătoare pentru muzeu, intrarea va fi liberă în data de 23 august 2019 în toate expoziţiile deschise la secţiile Muzeului Brăilei „Carol I”.

Brăila, 190 ani de la eliberarea de sub dominația otomană

*Evenimente la Muzeul Brăilei „Carol I” în 20 iulie 2019, de la ora 11.00

La 190 ani de când Brăila a fost eliberată  de sub dominația otomană, Muzeul Brăilei „Carol I” și Uniunea Democrată Turcă din România (UDTR) – Filiala Brăila organizează sâmbătă, 20 iulie 2019, de la ora 11.00, câteva evenimente culturale în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria” (etajul I, sediul muzeal din Piața Traian nr. 3).
În program sunt cuprinse alocuţiuni susținute de prof. univ. dr. Ionel Cândea, corespondent al Academiei Române – managerul Muzeului Brăilei „Carol I” şi Sevim Rustem – preşedintele Filialei Brăila UDTR, conferința „Istoria Brăilei în context otoman” susținută de Ionel Cândea, o prezentare cu tema „Cuvinte turceşti în vocabularul românesc” susținută de Ürfet Abdurahman Mocanu – responsabil cu probleme culturale a Filialei brăilene a UDTR, vizionarea unui film documentar.

** * Nota red. Uităm ades că istoria ne modelează, fie că ne place sau nu… şi că, departe de a fi stăpânitorii dominatori răi (şi când furau fete și băieți, prădau şi dădeau foc chiar erau!), turcii au fost civilizatori şi atenţi la aspectele culturale, religioase şi estetice ale lumii pe care au cucerit-o. Au lăsat în urmă o mulţime de elemente culturale de care ne folosim astăzi şi nici nu ne pasă că ele sunt din zona turcească – reţete culinare, modele de vestimenta’ie ;i bijuterii, multitudine de cuvinte şi expresii etc. Mai mult, la Brăila au păstrat şi au folosit cu justeţe cetatea, au construit pulberăria – celebrele hrube (nici acum puse în valoare din punct de vedere cultural şi turistic!), au folosit o biserică – Sfinţii Arhangheli, din centru – pe post de centru de rugăciune, dar nu au obligat băştinaşii să treacă la mahomedanism, au locuit în înţelegere cu oamenii locului. In urma cercetărilor regretatului istoric Mihai Maxim (1943 – 2017) – fost director al institutului Cultural Roman „Dimitrie Cantemir” din Istambul – aflăm că turcii au făcut cele mai detaliate recensăminte şi de acolo vedem, cu amănunte, informaţii despre populaţia Brăilei din perioada de ocupaţie otomană.  De altfel, Mihai Maxim a şi publicat la Editura Istros a muzeului brăilean volumul „Documente noi din arhivele turcești”.