Arhive categorie: Istorie

Revoluție, eroi, uitare, comunism, contemporan, nepăsare

*Nici editorialul nostru nu face dreptate, dar măcar subliniem punctele slabe ale contemporaneității – din care nu ne putem, oricât am dori, sustrage… cu tot cu responsabilități

Cu toții suntem responsabili pentru ce trăim în societate. Altfel, am fi – bine, mersi – unicii beneficiari ai timpul câștigat la naștere. Sau, cel puțin, așa ne spune teoria. În practică, ne comportăm aidoma copiilor și dăm vina, mereu, pe alții dacă ceva nu e așa cum ar trebui să fie (cum visăm, cum dorim, cum credem că e bine). Așa facem și la comemorările evenimentelor din decembrie 1989… nu noi am ucis… Dar cine?!? Că procesul morților de la Revoluție (așa i se spune… unii nu vor s-o numească astfel, au motive, argumente cum că ar fi fost o complotare de nivel înalt coroborată cu multe alte elemente) nu s-a finalizat. Nici lustrația nu s-a formulat.

Împotriva comunismului românesc care a format – și încă cum! – omul nou nu s-a mai ridicat nimeni în acești ultimi ani de la evenimentele din decembrie 1989. Dar el, comunismul oribil nu s-a dus de tot. Ceva de atunci tot se păstrează. poate nu și amintirea acelor zile și mai ales nopți când se tăia curentul electric și nu era căldură, când pentru o sticlă de lapte mamele stăteau la cozi infernale, din ore de noapte în fața magazinelor cu rafturi aproape goale, acele timpuri când oameni care scriau jurnal – ca Gheorghe Ursu – ajungeau la închisoare pentru că doar visau în scris să vadă și să admire lumea largă din afara granițelor țării, granițe pe care foarte puțini aveau voie să le treacă…

Aș zice că trăim azi un amalgam de sentimente care sunt înfășurate în nepăsare vis-a-vis de acele timpuri și de Revoluția din decembrie 1989, revoluție pe care regimurile politice postdecembriste au menționat-o cu data de 22 decembrie și un nume pompos: Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății, subliniind cumva măcar un adevăr: a fost o zi a eroismului. Pentru libertate. Măcar pentru libertatea de a spune ce crezi și pentru libertatea de a călători. În rest… mai vedem cum stăm. Eroii nu mai au cum să vadă – cei care au murit, nu știm (încă) de ce, cei care s-au așezat în fața gloanțelor (oare de ce trase? mai ales cele de la Brăila… dau acest exemplu pentru că am fost acolo… căteva zile și nopți în stradă… și nu era motiv de moarte… nici de certificate de revoluționar! Și nici aici nu s-a stabilit cine sunt vinovații pentru morți… nu se știe de ce s-a tras, de ce era nevoie să se tragă și la Brăila?!?.. )

Așa că, un text cu mesaj dureros nu va face, nici el, dreptate. Dar măcar amintește… celor care uită, care se arată nepăsători. Sau poate nu va face nici asta! Pentru că noi, toți, trebuie să facem ceva. Mai mult decât se petrece acum, raportat la evenimentele din decembrie 1989… și la amintirea morților – eroilor – de atunci. Nicio floare la nicio troiță nu rezolvă, nu ajută, nu înseninează și nu luminează… din nefericire…

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Expoziție foto, itinerantă, despre personalitățile grecești importante pentru spațiul românesc

*Vernisată în 10 decembrie 2021 la Brăila, la teatrul dramatic și la instituția muzeală în prezența unor oaspeți de prestigiu * De asemenea, tot în 10 decembrie, expoziția s-a vernisat și la Biblioteca ”V. A. Urechia” Galați

Nici nu era nevoie de vreo expoziție care să ne spună un adevăr confirmat istoric: spațiul românesc are multe legături cu spațiul grec, iar această conexiune benefică a început mult înainte de domniile fanariote (hulite de unii români naționaliști – care însă uită că nicio națiune nu este pură din punct de vedere etnic). Dar pentru a sărbători cei 200 ani de la revoluția greacă, Uniunea Elenă din România sub egida Ambasadei Greciei la București, la iniţiativa Asociaţiei Culturale a Grecilor din România „NOSTOS” a organizat expoziția ”Personalități grecești care au jucat un rol în istoria românilor, din antichitate până în zilele noastre” – eveniment care face parte din programul menit să serbeze cei 200 ani de la revoluție. Expoziția este itinerantă și în 10 decembrie 2021 s-a vernisat, la ore diferite, la Brăila și Galați – la Biblioteca Județeană ”V. A. Urechia”. Rămâne disponibilă celor interesați până în 10 ianuarie 2022.

La Brăila, panourile foto-documentare pot fi admirate la Teatrul ”Maria Filotti” și la Muzeul Brăilei ”Carol I” – Centrul Diversității Culturale (care s-a dezvoltat în colaborare cu grecii brăileni – a fost un proiect în acest sens). La vernisaj au fost prezenți și importanți oaspeți: ES Sofia Grammata – ambasadoarea Greciei, deputatul Dragoş Gabriel Zisopol – președintele Uniunii Elene din România. Bineînțeles că au fost prezenți oficiali locali, dar și Adrian Mavrochefalos – președintele Comunității Elene din Brăila, Veronica Macri – secretarul Comunității Elene.

De fapt, nici brăilenilor nu ar trebui să li se amintească (ar trebui să știe) că istoria locală are destui greci (sau pe jumătate greci) care au sporit prestigiul locului: fam Portocală (de care provine Radu – primar în 1922-1926), Hariclea Darclee, Iannis Xenakis, Dumitru Panaitescu Perpessicius, Panait Istrati, Edmond Nicolau, George Cavadia, N. Carandino, Jean Moscopol, Nicu Alifantis, armatorii și alți oameni de afaceri care au ridicat Biserica ”Buna Vestire” Greacă și multele clădiri frumoase din centrul vechi – una dintre ele (casa Embiricos) este acum Centrul Cultural Nicăpetre (parte a secției Artă din muzeu), afaceriștii care au ridicat morile Violatos și Lykiardopol (două splndide edificii industriale care ar merita altă soartă… deocamdată sunt lăsate la voia sorții…). Chiar și clădirea teatrului dramatic a fost inițial a unui grec, în lista Monumentelor istorice fig urând cu numele primului proprietar – casa Rally. Și i-am menționat doar pe cei cu nume foarte sonore – mai sunt mulți alții ale căror biografii ar merita și ele mențiuni.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

„Monumente dispărute, strămutate, salvate”, expoziție foto-documentară la Muzeul Cotroceni

*Până pe 9 februarie 2022 pot fi admirate lucrări de artă monumentală care, în mare parte, rămân doar în amintirea peliculei foto

În perioada 9 decembrie 2021 – 9 februarie 2022, Muzeul Național Cotroceni (https://www.facebook.com/muzeulcotroceni) prezintă în Spațiile Medievale, sub genericul „Dispărute, strămutate, salvate”, imagini ale unor lucrari plastice de factură monumentară cu caracter comemorativ care, de-a lungul timpului, au fost îndepărtate de regimurile politice din secolul trecut. Practic, vor fi mai mult de 30 panouri pe care publicul va vedea câteva creații artistice din patrimoniul național și universal care au fost demolate, topite sau, în rare situații, strămutate sau ascunse. Statuile ecvestre ale regelui Carol I (foto, amplasată inițial între Palatul Regal și Palatul Cărții – Fundația Universitară, a fost dată jos de comuniști în 1947)

și a regelui Ferdinand I – ambele creații ale sculptorului croat Ivan Meštrović, „Monumentul reîntregirii neamului” – grup statuar evocator al Marii Uniri de la 1918, opera sculptoriței Olga Sturdza-Mavrocordat, statuia lui Vasile Lucaciu – luptător pentru drepturile românilor ardeleni – sunt doar o mică parte a monumentelor considerate în trecutul mentionat „necorespunzătoare ideologic și politic”, distruse și „scăzute din inventar pe bază de proces-verbal”. Expoziția „Dispărute, strămutate, salvate” va putea fi vizitată de marţi până duminică, în intervalul orar 9.00 – 17.00. Vizitarea se face pe bază de programare, la mail vizitare@muzeulcotroceni.ro sau la telefon 021.317.31.07 / 0725.518.381, doar cu respectarea măsurilor speciale (certificat verde obligatoriu) care au ca scop prevenirea contaminării cu noul coronavirus SARS-CoV-2.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Parade militare în 1 decembrie 2021

*În toate marile orașe și în capitală au fost anunțate evenimente specifice dedicate sărbătoririi zilei naționale a României – parada militară, nelipsită * Din multe programe locale, inclusiv Brăila, face parte și muzica populară – iar câteva autorități (responsabile) au atenționat asupra respectării normelor de conduită sanitară în pandemie

Ne-am obișnuit cu paradă militară în 1 decembrie și va fi în acest an, chiar și cu pandemia, în sărbătoarea oficială de ziua națională în toate marile orașe. E o formă de subliniere a luptei – la propriu, cu arma în mână – pentru unitate națională culminată cu unirea din 1 decembrie 1918 – 1 decembrie 1918, când Marea Adunarea Naţională de la Alba Iulia proclama unirea provinciilor Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș cu Regatul României, iar în București regele Ferdinand I (Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) și regina Maria (Maria Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha) participau la o impresionantă paradă.

Fotografiile epocii (una dintre ele chiar aici – parada din București cu regii înfrățirii la un arc de triumf improvizat) încă mai păstrează ceva din măreția momentului istoric de la 1 decembrie 1918 și poate că unii contemporani speră să o simtă, de asemenea.

Autoritățile contemporane au pregătit, deci, în capitală și în marile orașe parade militare și în destule localități vor avea loc programe artistice în special cu muzică populară. Nu prea s-au impus restricții (repet, ceea ce se știe! pandemia nu s-a terminat!) dar cei cu responsabilitate au anunțat că trebuie respectate regulile de securitate sanitară (purtarea măștii de protecție chiar și lacei vaccinați, distanțarea fizică).

La Brăila, ca și la București, programul de 1 decembrie începe la ora 11.00 cu tradiționalul ceremonial militar – cu elementele specifice – semnalul trompetului, marşul de întâmpinare, prezentarea onorului, salutul drapelului de luptă, trecerea în revistă a gărzii de onoare, intonarea imnului. Urmează serviciul religios oficiat de sobor de preoți. La 11.10 este programată alocuţiunea prefectului Florin-Sergiu Dobrescu, după care se realizează dispozitivul de defilare și blocul de paradă defilează.

Foto parada militară la Brăila (arhiva noastră)

Înainte ca oficialii – numai Instituția Prefectului Brăila, Consiliul Județean, Primăria municipiului și instituțiile din Garnizoana Brăila – să depună flori la monumenul eroinei Ecaterina Teodoroiu, va fi un program artistic oferit de Muzica Militară a Garnizoanei și ansamblu de dansuri, cel din urmă moment menționat fiind pregătit cu sprijinul Centrului Județean pentru Conservarea și promovarea Culturii Tradiționale Brăila.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Sf. arhangheli Mihail și Gavriil dar și o poveste brăileană, cu elemente poate știute, dar nespuse

*O bisericuță cu noroc și alte frânturi de trecut care spun un singur adevăr: al frumosului din oamenii darnici și al generozității (care e atât de rară)

Conform sinaxarului ortodox, data de 8 noiembrie este destinată sărbătoririi Sfinților arhangheli Mihail și Gavriil (cei care au în grijă mila și dreptatea divină – e și aici de meditat…).

Orașul Brăila are, prin biserica Sf. arhangheli Mihail și Gavriil din centru (zonă clasată Monument Istoric – piața Traian azi… numită în alte momente istorice piața Tiriplic, cum spune Nae A. Vasilescu într-o carte de la 1906, dar și piata Sf. Arhangheli or piața Dumitru Ionescu după numele fostului primar care în testament a lăsat orașului frumoasa casă Rally, acum teatrul dramatic) o interesantă și plină de tâlc poveste. De ce? Pentru că, aidoma piațetei unde se află, biserica a trecut prin multe întâmplări dar acestea nu au distrus-o. Pentru că în ciuda faptului că otomanii au transformat-o în lăcaș de cult musulman, brăilenii creștini ortodocși au revenit în ea fără probleme după ce turcii au plecat. Pentru că tot aici e o frumoasă mărturie de generozitate în gestul familiei Ana și Nedelcu Chercea (prin 1922) de a dona sume necesare pentru ridicarea clopotniței, la fel cum a fost și gestul lui Dumitru Ionescu de a dona orașului marea lui casă cu afaceri, la fel cum e grupul statuar Traian (amplasat în 1906, și el monument realizat prin generozitate – din donații ale asociației profesorilor și elevilor Liceului Nicolae Balcescu, la ideea lor), dar și Ceasul monumental (și el cumpărat din banii lăsați prin testament de un om fără funcții și importanță poltiică ori administrativă, îl chema Petru Naum Petru și îi suntem recunoscători: ceasul s-a comandat din străinătate… Austria, iar la început avea patru ceasuri elvețiene în cele patru cadrane: Ceasul s-a montat în 1906).

Nu voi înceta să spun că splendoarea timpului bun se regăsește, în piața centrală brăileană (din păcate și azi cu dalele de marmură sparte… nereparate deloc în ultimii ani postdecembriști… deloc!), în aceste exemple speciale de generozitate umană și în această bisericuță atipică, cu clopotnița alături, peste care vremea și-a curs aurul luminii mai frumos ca peste alte obiective urbane Și să nu uităm că preotul paroh Victor Țugui a realizat, nu demult, împreună cu echipa muzeală braileană din perioada când era director Ionel Cândea o frumoasă carte cu istoricul bisericii; tocmai spre luare aminte și neuitare.

Foto din arhiva revistei noastre. Prima imagine este biserica, în dreapta e clopotnița, în vreme cu zăpadă (să vină! O așteptăm); altă imagine e de la Înviere, tot în bisericuța brăileană – pentru că e bine să sperăm.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei