Întâlnirile interculturale de la Etnografie. Despre Brăila altui secol și despre GENEROZITATE/ DĂRUIRE

*O nouă întâlnire, de această dată realizată împreună cu elevi și profesori de la Școala ”Mihai Viteazul” în 21 februarie 2020 de la ora 15.00 – dar sunt așteptați toți cei care iubesc Brăila! 

    Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Etnografie condusă de muzeograf Gabriela Dorina Cloșcă – invită iubitorii de povești adevărate și în mod special pe iubitorii de… Brăila la un nou eveniment sub genericul ”Întâlnirile interculturale de la Etnografie” vineri, 21 februarie 2020, de la ora 15.00 la sediul din Strada Polonă, nr. 14. Proiectul este inițiat de Secția Etnografie a Muzeului Brăilei „Carol I” și realizat în parteneriat cu publicaţia on-line „Brăila Chirei”, respectiv cu Armanda Filipine, jurnalist.

Tema acestei întâlniri este „Brăila, parfumul unui alt veac. Genealogii. Generozitate” și este realizată în colaborare cu Școala Gimnazială „Mihai Viteazul” Brăila (nota red. Asta și pentru că unii dintre elevii școlii au aflat de la mine aceste povești, în Școlile de Vară – organizator Armanda Filipine). Participă elevii claselor a VI-a A și a VI-a B ai școlii; profesori îndrumători: Daniela Stroe, Daniela Petrea și Anișoara Giol. Moderator va fi muzeograf dr. Brîndușa Ilie, care este și coordonatorul proiectului. Cu alte cuvinte, chiar și la vârsta școlară putem să învățăm, și chiar e bine s-o facem, ce e patriotismul local, de ce e foarte bine când ne îndrăgostim de… un oraș și cum putem să ne simțim confortabil cu noi înșine – și când modernitatea nu ne prea dă motive de bucurie – folosind ca pretext (pentru iubire) istoria, trecutul – în cazul Brăilei unul fabulos, glorios. Vom afla și că genealogiile pot fi realizate și din perspectiva – evident poetizată/ metaforizată – apropierii unor oameni din punctul de vedere al calităților lor pozitive. În cazul de față, ne vom referi strict la oamenii care au dăruit, care au fost generoși în cel mai înalt grad posibil – au dăruit orașului și oamenilor pe care nici măcar nu îi cunoșteau… În fond, nu facem decât să ne căutăm (din nou) modele și repere, dintre cele care merită, dintre cele de valoare, autentice. Pe afiș este Piața Traian (pe atunci Piața Sfinți Arhangheli, după aceea Piața Dumitru Ionescu), cei care au fost împreună cu mine (Armanda Filipine) la Școlile de Vară vor înțelege și de ce…

** * Proiectul ”Întâlnirile interculturale de la Etnografie” se adresează publicului brăilean, elevilor și cadrelor didactice din orașul și județul Brăila, tuturor iubitorilor de tradiții și are ca scop promovarea patrimoniului material și imaterial specific zonei noastre etnoidentitare. Sub acest aspect, vor avea loc întâlniri, tururi muzeale și dialoguri despre tradițiile românești, precum și ale tuturor etniilor din Brăila (îndeletniciri casnice, meșteșuguri tradiționale, meșteșuguri artistice, port popular, sărbători și obiceiuri cu dată fixă și dată mobilă, gastronomie tradițională, tradiția văzută din perspectivă literară și muzicală, fotografia/ cartea poștală ca document etnografic). O parte importantă a proiectului va fi dedicată lansărilor de carte, lecturilor publice, întâlnirilor cu scriitori și specialiști din muzee. Perioada de desfășurare a proiectului: ianuarie – decembrie 2020.

** * Informaţii de la eveniment (formate foto & video) veți găsi, ca de obicei, pe paginile https://www.facebook.com/ArmandaFilipine şi

https://www.facebook.com/BrailaChirei/ unde vă invit să fiţi la curent (cu un simplu LIKE infomaţia ajunge mai uşor la dumneavoastră).

Orașul Brăila – 652 ani de atestare documentară. Evenimente muzeale

*În 20 ianuarie 2020, la Muzeul Brăilei ”Carol I” de la ora 11.00

Ca de fiecare dată, Ziua municipiului Brăila (20 ianuarie – după atestarea documentară) este serbată la Muzeul Brăilei „Carol I” luni, 20 ianuarie 2020, de la ora 11.00. Vor fi desfășurate căteva evenimente la sediul din Piața Traian nr. 3, în sala „Regele Ferdinand și Regina Maria”, sub genericul Ziua municipiului Brăila – 652 ani de atestare documentară/ 20 ianuarie 1368 – 20 ianuarie 2020. Moderator va fi prof. univ. dr. Ionel Cândea – cercetător arheolog, membru corespondent al Academiei Române, manager al muzeului gazdă.

În programul manifestării: lansarea publicației anuale „Brăila 652” a Muzeului Brăilei „Carol I”  (cuprinde, în rezumat, suma activităților muzeale ale anului trecut); lansarea cărților „OPERE I. Poezii/ Cronologii și simbioze poetice 1866-1876″ de Mihai Eminescu și „OPERE II. Poezii/ Cronologii și simbioze poetice 1877-1883″ de Mihai Eminescu; editor Valentin Coșereanu, apărute sub egida Academiei Române, Fundația Națională pentru Știință și Artă, Muzeul Național al Literaturii Române București; prezintă prof. dr. Viorel Mortu (nume de autor Viorel Coman) – critic literar și dr. Valentin Coșereanu;
lansarea cărții „Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din Brăila” de Ionel Cândea, apărută la Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I” în anul 2019; deschiderea expoziției „Canalul Dunăre – Marea Neagră. Un cimitir programat” realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului în colaborare cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Serviciului Judeţean Constanţa al Arhivelor Naţionale şi Fundaţia „Konrad Adenauer”; coordonator eveniment – Cătălina Mârza, muzeograf la secția „Istorie”.

** * Documentul cel mai vechi (descoperit până acum) care prezintă numele Brăilei a fost scris la cancelaria domnitorului Vladislav I Vlaicu (mai cunoscut ca Vlaicu Vodă) al Țării Românești prin care se acordau o serie de privilegii comerciale negustorilor brașoveni care intrau în cetatea Brăilei. Documentul a fost scris la data de 20 ianuarie 1368.

Ziua Memoriei Victimelor Comunismului – 21 decembrie

*Jertfa celor uciși în decembrie 1989 să ne fie călăuză…

   Despre data de 21 decembrie, devenită prin lege Ziua Memoriei Victimelor Comunismului în România (ca urmare a evenimentelor petrecute în 1989… români morți, gloanțele care i-au ucis fiind trase de români – din armată și securitate) istoria recentă nu dă mărturie (încă) în manuale și cărți dedicate studenților. Au apărut, e drept, mărturii în câteva volume (dar nu avem siguranța că sunt sută la sută autentice), articole în publicații media, s-au făcut emisiuni radio și tv, există informații și pe canalul You Tube. Dar adevărul nu s-a aflat despre ceea ce numim acum Revoluția din decembrie 1989 și nici nu au răspuns cum trebuie cei care au fost atunci personaje principale la întrebări esențiale: a fost lovitură de stat (la început), a fost manipulare (prin intermediul radioului și televiziunii publice), cine a ucis, cine trăgea de pe blocuri, de unde până unde diversiunea cu apa infestată etc.

Foto (arhiva Agerpres) cu scutieri și manifestanți în 21 decembrie 1989, în Piața Victoriei, București – acolo s-a și tras, au murit oameni în acea noapte – aproape 50 de morți atunci (când s-a tras în Piața Victoriei și la Intercontinantal)

Data de 22 decembrie este acum Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății. Despre ambele aceste zile importante în istoria recentă scrie în mesajul său premierul liberal Ludovic Orban și din cuvântul său extragem câteva idei care merită să fie motto-ul zilei: jerta celor morți din decembrie 1989 să ne fie călăuză; să ne comportăm demn, să fim utili societății nu doar nouă înșine…

Luna decembrie a devenit pentru România simbolul eliberării de sub dictatura comunistă. S-au împlinit zilele trecute trei decenii de când scânteia anticomunistă s-a aprins la Timișoara; astăzi, 21 decembrie, cinstim Memoria Victimelor Comunismului în România, iar mâine, 22 decembrie, marcăm 30 ani de la Victoria Revoluției Române și a Libertății. Sfârșitul anului 1989, în care românii s-au ridicat cu mult curaj pentru libertate, adevăr și dreptate și au pus capăt regimului tiranic și corupt, a schimbat cursul istoric al României. Românii au ales atunci un drum pe care și l-au dorit ireversibil și care a constituit punctul de plecare și un fundament solid pentru respectarea drepturilor omului, libertate de expresie, democrație parlamentară, pluralism în toate aspectele vieții publice, economie de piață, apartenența la NATO și la Uniunea Europeană.
România de astăzi, atașată valorilor democrației, este un bun câștigat cu suferința și jertfa eroilor și martirilor, a tuturor celor care au știut, au putut și au avut curajul să spună nu regimului dictatorial și să dovedească faptul că dorința de libertate, solidaritatea, speranța nu pot fi ucise de gloanțe. Avem datoria să omagiem memoria tuturor celor care au pus libertatea mai presus de propria viață pentru ca România să renască, eliberată din carapacea regimului comunist. Avem responsabilitatea, față de memoria martirilor Revoluției Române, să se facă dreptate, iar societatea românească să cunoască adevărul. Sunt încă printre noi persoane care, în acele zile tulburi, au fost rănite ori și-au pierdut copiii, părinții sau pe cineva drag și care așteaptă ca instituțiile statului de drept să facă dreptate. Sunt răspunsuri prea mult timp așteptate de români și în lipsa cărora coeziunea și încrederea societății au fost șubrezite. Avem atât datoria, cât și responsabilitatea față de sacrificiul eroilor Revoluției Române de la 1989 să apărăm drepturile, libertățile și valorile pentru care ei au luptat și să nu permitem niciunei puteri politice să mai acționeze împotriva cetățenilor. Iar pilda cea mai puternică a istoriei recente este că democrația, libertățile și dreptul fiecărui român la o viață prosperă trebuie apărate zi de zi, cu fermitate, pentru a ne asigura că represiunea și crimele împotriva propriului popor nu vor mai avea loc niciodată”.
Ludovic Orban, prim-ministru al României

Ziua solidarității naționale împotriva dictaturii – 16 decembrie

*Data coincide cu momentul din Timișoara lui decembrie 1989 când a pornit revolta populară împotriva regimului dictatorial, culminată cu desființarea – măcar oficial, a comunismului în România

Data de 16 decembrie 1989, începutul revoltei timișorenilor care a condus la vâlvătaie generală (unii au numit-o Revoluția, alții nu) culminată cu desființarea oficială (Nota red. Pentru că în realitate nu se scapă atât de ușor de cinci decenii de sfidare a normalității!) a regimului comunist, a devenit Ziua solidarității naționale împotriva dictaturii. Mesajul transmis de premierul liberal Ludovic Orban cu acest prilej subliniază cele mai importante idei care ar putea fi o bază de recalibrare a conduitei civice acum, când încă nu vorbim cum ar trebui despre acele vremuri, acum când copiilor nu li se spune ce drame (mici, dar urâte) trăiau românii înainte de 1989: raționalizarea, pe cartele, a alimentelor de bază (lapte, carne, ouă, pâine), întreruperea alimentării cu energie electrică și a gazelor naturale în locuințe, interzicerea călătoriilor în străinătate și a lecturii din unii mari scriitori (inclusiv din Mircea Eliade – istoricul religiilor) etc, acum când libertatea ar putea fi o sursă de construcție a României (alfabetizate abia începând cu finele secolului XIX – Spiru Haret își dădea bine seamă ce înapoiate sunt Țările Române față de Europa civilizată), când nu ne mai desparte nimic – poate pe unii conținutul portofelului și al contului din bancă, dar și așta se poate rezolva dacă vrei cu adevărat să cunoști lumea – de alte spații culturale…

Piața Maria din Timișoara, 16 decembrie 1989

Foto de arhivă: Piața Maria din Timișoara, 16 decembrie 1989. Aici s-a strigat, în plină stradă, ”Joc Ceaușescu!” și ”Libertate!” în acea zi memorabilă de 16 decembrie, apoi imediat ”Jos comunismul!” Iar scânteia care a aprins totul a pornit în seara precedentă, culmea (în regimul care înterzicea… credința religioasă!) de la  câțiva enoriași maghiari care au dorit să-și exprime solidaritatea cu preotul (pastor) reformat László Tőkés – un opozant al regimului comunist – care primise sentinţă de evacuare din casa parohială, aflată în aceeaşi clădire cu Biserica Reformată din Piața Maria. A urmat o perioadă de coșmar, nu doar în Timișoara și București, cu vreo 1200 de morți (dar câte alte zeci de mii de victime înainte… în cei 50 ani de comunism… cu rezistența din munți, închisorile politice pe motive adesea stupide, canalul și alte munci silnice) între 16 – 25 decembrie 1989 cum scriu unii istorici (în realitate s-a tras asupra cetățenilor pașnici și după această dată, chiar și în localități unde nu era motiv să fie lupte de stradă între manifestanți, în realitate oameni simpli ieșiți de curiozitate din case, și soldați, securiști). Toate acestea, și multe altele, sunt file de istorie recentă pe care istoricii încă nu le-au scris așa cum trebuie (și nu știm de ce evită să o facă!), nici copiii nu le învață la școală, așa cum ar merita, nici părinții și bunicii nu povestesc acasă, de parcă și acum ar fi ceva interzis…

       Ludovic Orban, conducător al Guvernului României: “Cu exact 30 de ani în urmă, la Timișoara începea prăbușirea ultimei dictaturi din România, unde primii contestatari ai regimului comunist au plătit cu sânge curajul de a spune nu statului totalitar. Era doar începutul unei solidarizări fără precedent a societății românești împotriva unui sistem care aproape îngenunchease un întreg popor, privându-l chiar și de cele mai elementare drepturi. Primii români care s-au ridicat în 1989 împotriva dictaturii ceaușiste au crezut în puterea solidarității, în principiile democrației, și-au cerut dreptul la libertate și s-au exprimat împotriva oricărei ideologii totalitare. Ziua de 16 decembrie, pe care o celebrăm acum ca Ziua Solidarității Naționale împotriva Dictaturii, este un omagiu adus celor căzuți victime ale totalitarismului în România, dar și un angajament pe care românii și l-au asumat de a nu lăsa ca astfel de experiențe dureroase ale istoriei să se mai repete vreodată. Nu trebuie și nu putem uita cum democrația a fost călcată în picioare zeci de ani.  România s-a schimbat de atunci, și-a exprimat ferm opțiunea pro-europeană și este un partener apreciat în cadrul Alianței Nord-Atlantice – acesta este drumul pe care ni l-am ales după căderea comunismului și garanția că nu ne vom mai întoarce niciodată spre dictatură. Istoria ne-a dat o șansă pe care, ca prim-ministru, sunt hotărât să o apăr în beneficiul românilor. Încercările unora de a ne întoarce spre practici antidemocratice au fost sancționate drastic anul acesta, prin votul electoratului. Nimeni nu are dreptul să mai împingă țara spre dictatură și vă asigur, dragi români, că eu și miniștrii din Guvern vom sta de veghe pentru România pe care am început să o reclădim cu trei decenii în urmă. Respect pentru valorile democrației!”

O altfel de lecție de istorie, elevi la muzeu: despre fenomentul Pitești și reeducarea prin tortură

*La Muzeul Brăilei ”Carol I”, cu elevi de la Liceul Pedagogic ”D. P. Perpessicius” * Luni, 9 decembrie 2019, de la ora 10.00

  Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Istorie organizează – luni, 9 decembrie 2019, de la ora 10 .00 o întâlnire-eveniment în colaborare cu Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius” Brăila, o activitate cu tema 70 de ani de la „Fenomenul Pitești”. Coordonator va fi Cătălina Mârza – muzeograf la secția Istorie. Participă elevi de la Liceului „Perpessicius” cu prezentări în format PowerPoint.

** * Nota red. (Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei) Istoria omenirii, la fel și cea a României moderne (hm! Ceea ce pare o contradicție dacă privim cu ochii minții atrocitățile), a traversat perioade de cruzime stupidă și complet anapaoda îndreptată de oameni către… semeni. Exemple sunt destule în chiar secolul care abia a trecut: genocidul armean (culminat cu data de 24 aprilie 1915), al doilea război mondial cu nazismul și ideile de epurare și supremația rasei albe, Holocaustul (cu tot cu centrele de exterminare a evreilor – în mod special, pe care nu doar că i-au torturat și ucis, ci i-au și deposedat de averi) pornit de asemenea de la Hitler și acoliții săi, nazismul în Italia prin Mussolini, bomba atomică – distrugerile de la Hiroshima, Nagasaki, comunismul.

Știm că țara noastră abia a scăpat (vorba vine…) de doar trei decenii, formal, din chingile unei forme de conviețuire sociale – comunismul, adus cu tancurile de ruși cum tot repetă unii istorici (dar și ai noștri prea l-au îmbrățișat…), un regim care nu a adus ceva bun civilizației românești, dar tinerii nu știu și ei au nevoie să fie informați. În principal e bine să afle despre oamenii care schimbat istoria, în bine și în rău, dar și despre evenimentele care au răsucit firul istoriei într-un fel care ni se pare, privit și de la distanță, extrem de urât. Ne întrebăm cum a fost posibil ca un om, exemplu – Hitler, să dea un ordin de exterminare a tuturor evreilor, a germanilor cu dizabiilități plus oamenilor din alte câteva etnii și cei din juriul lui să fie complet de acord ba, mai mult decât atât, medici din anturaj să inventeze metode de tortură care mai de care mai urâte și mai dureroase.  cei care doresc să afle mai multe despre atrocitățile comunismului din România pot să urmărească site-ul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet http://www.memorialsighet.ro bineînțeles pot merge acolo, la muzeul gândit de Romulus Rusan, Ana Blandiana și colaboratorii.

Despre tortură este vorba în activitatea muzeală. Elevii s-au informat despre perioada dintre 1949-1952, când la penitenciarul Piteşti a avut loc unul dintre cele mai crunte experimente din spaţiul concentraţionar românesc: fenomenul reeducării prin tortură îndreptat împotriva deținuților închiși pe motiv politic. Evident, scopul reeducării era acela de a lovi în plin rezistenţa anticomunistă: cei care au studiat fenomenul Pitești aau observat că mulți erau cu dosare de legionari sau din tineretul legionar, dar maia erau și alte categori. Muzeograful folosește și un citat din Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1970, fost deţinut politic rus, care a scris că metodele de tortură folosite la Piteşti au reprezentat „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”.

Felicităm echipa muzeală și pe cea de la Liceul ”Perpessicius” pentru această necesară lecție de istorie pe un subiect despre care se vorbește foarte puțin (poate și pentru că e , totuși, despre de aproape de acest timp în care trăim… unele victime încă trăiesc, la fel și torționari). Citând și noi un istoric, vom aminti următorul aspect: ”Cine uită, nu merită”.

Merită, de asemenea, să cunoaoaște, subiectul de la cei care l-aiu trăit. Iată un fragment din marturiile – lui Aristide Ionescu – filmate pentru filmul documentar de lung-metraj „GENOCIDUL SUFLETELOR -Experimentul Piteşti. Reeducarea prin tortură” de Sorin Iliesiu. Copyright Fundatia VideoMedia

La Brăila, program de Sf. Nicolae și ajun

*Sf. ierarh Nicolae este considerat sfântul și ocrotitorul orașului Brăila 

 

Biserica „Sf. Nicolae”,
în Brăila

După 1990, IPS dr. Casian Crăciun – arhiepiscopul Dunării de Jos a propus ca Brăila să-l primească drept patron spiritual pa Sf. ierarh Nicolae. De atunci, au loc în 5 decembrie și în zilele premergătoare evenimente care subliniază acest aspect.

Joi, 5 decembrie 2019

la Teatrul ”Maria Filotti”   ora 11.30 serbare – aniversarea patronului spiritual (Sf. Nicolae) al Colegiului Național ”Nicolae Bălcescu”

Piata Independentei – Târg de Iarnă (deschis în 29 noiembrie 2019 ) ora 17.30 program artistic cu Ansamblul folcloric ”La lină fântână” din Ciocile; ora 18.00 program artistic cu grupul de copii ”Steluțe Dunărene”; ora 18.30 program artistic cu Ansamblul folcloric ”Romanița” din Romanu; ora 19.00 program artistic cu Ansamblul folcloric ”Spicul” din Siliștea

Vineri, 6 decembrie 2019    Ziua Patronului Spiritual al municipiului Brăila – “Sf. Ierarh Nicolae”

ora 8.30 slujbă la Biserica “Sf. Nicolae” (numită multă vreme Catedrala orașului, pe bună dreptate… frumusețea arhitecturală confrmă); ora 8.45 la Teatrul de Păpuși ”Cărăbuș”, spectacol Magia fulgilor de nea;  ora 10.30 vizită a conducerii Primăriei la căminul pentru persoane vârstnice ”Lacu Sărat”; program artistic susținut de artiști de la Casa de Cultură Braila; ora 10.30 la la Teatrul ”Cărăbuș”, spectacol Magia fulgilor de nea; ora 11.00 vizită a conducerii Primăriei la căminul pentru persoane vârstnice ”Sf. Petru și Pavel” (Zambilelor). program artistic oferit de Casa de Cultură Brăila;

la Biserica ”Sf. Nicolae”  ora 12.00 Primăria și parohia Bisericii ”Sf. Nicolae” oferă 2500 porții de sarmale;”În căutarea celor triști și singuri”, acțiune filantropică inițiata de Biserica ”Sf. Nicolae” și Primaria Braila pentru persoanele aflate în dificultate;

Ioan Munteanu

la Teatrul ”Maria Filotti”  ora 15.30 festivitate de Premiere ”50 de ani de căsnicie”; ora 16.00 lansare carte ”Primarii Brăilei de-a lungul vremurilor” de Ioan Munteanu – profesor, publicist, Cetățean de Onoare al municipiului Brăila, autor a peste 30 de cărți, majoritatea despre Brăila;

ora 18.00 premierea elevilor și a cadrelor didactice cu rezultate deosebite la olimpiade și concursuri/evaluarea națională și bacalaureat în anul școlar 2018-2019. În deschidere, spectacol susținut de elevi ai Liceului de Arte ”Hariclea Darclee”

„Bafta, Devla și Haramul” de Mirel Bănică, lansare la Brăila

*Volumul, apărut la Polirom, cuprinde studii despre cultura și religia țiganilor (romilor)  4 decembrie 2019, de la ora 17.00 la Muzeul Brăilei ”Carol I”

  Muzeul Brăilei „Carol I” organizează și găzduiește lansarea cărții „Bafta, Devla și Haramul / Studii despre cultura și religia romilor”, în prezența autorului Mirel Bănică. Cartea a apărut anul acesta la Editura Polirom din Iași. Notă. Volumul va fi cu siguranță foarte bine primit la Brăla unde trăiesște o importantă comunitate de țigani sau romi cum doresc reprezentanții la vârf ai etniei să li se spună de ceva vreme (nota aut. Cam prea puțin documentat din punctul de vedere al autenticității… și istoriei. Ca să nu mai vorbim că lingvistic e greu la… traducere… cum să spui asta unui străin care îi știe de când lumea drept ”gipsy” = țigan, în limba engleză? Și cum noi, brăilenii, l-am avut pe Johnny Răducanu, tot etnic țigan, care nu își spunea decât așa… prefer să vorbim așa cum ne-am obișnuit, mai cu seamă cu termenul nu e deloc peiorativ. Ci, repet, autentic).

Evenimentul are loc miercuri, 4 decembrie 2019, de la ora 17.00 în sala ”Regele Ferdinand și Regina Maria” – sediul central muzeal din Piața Traian nr. 3. Vor prezenta criticul literar Viorel Coman (prof. dr. Viorel Mortu), prof. dr. Valentin Popa – scriitor, muzeograf.

** * Mirel Bănică (foto dreapta, născut la Ianca, județ Brăila) este sociolog al religiei, publicist. Doctor în ştiinţe politice al Universităţii din Geneva (2004). Între 2005 şi 2008 a efectuat stagii de cercetare şi practică profesională la Universitatea Laval (Canada) şi la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris. Din 2008 este cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române. Domenii de cercetare şi specializare: socio-antropologia religiei ortodoxe, sociologia memoriei, antropologia mediilor virtuale. Membru al „Asociaţiei Franceze de Ştiinţe Sociale ale Religiei” (AFSR), Paris. Capitole de cărţi şi articole publicate la edituri şi reviste de prestigiu din Franţa, Canada, Statele Unite, Rusia. Cadru didactic asociat, între anii 2008 şi 2012, la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (SNSPA) şi Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Litere).

Mirel Bănică

Autor al volumelor Locul Celuilalt. Ortodoxia în modenitate (Editura Paideia, 2007), Fals jurnal de căpşunar (Editura Institutul European, 2007, două ediţii), Religia în Fapt. Studii, schiţe şi momente, Editura Eikon, 2015, două ediţii), Biserica Ortodoxă Română, stat şi societate în anii 1930 (2007, Polirom), Enervări sau despre bucuria de a trăi în România (în colaborare, 2007, Polirom) şi Nevoia de miracol. Fenomenul pelerinajelor în România contemporană (2014, Polirom – lansată și la Brăila – album foto (de Armanda Filipine) de la eveniment la https://www.facebook.com/pg/BrailaChirei/photos/?tab=album&album_id=842815782477679 pe pagina facebook a revistei de cultură și informație Braila Chirei).