*Paparuda. Tradiții și obiceiuri populare *Ritualul de chemare/ aducerea ploii era practicat și cu scopul de protecție a recoltelor
Comunitățile de tip agrar au practicat ritualuri de îmbunare a spiritelor și de protecție a recoltelor, iar după apariția creștinismului unele dintre acestea se reperează după calendarul ortodox. Așa reiese și din cercetările etnografului și folcloristului Simion Florea Marian (sau Simeon, cum scrie pe copertă; 1 sept 1847, Ilișești, Imperiul Austriac – 11 april 1907, Suceava, Austro-Ungaria). Citatele referitoare la tradiții/ ritualuri de aducere a ploii, de protecție a recoltelor din cartea ” Sărbătorile la români. Studiul folcloric” vol. II (Editura Fundației Culturale Române, 1994) sunt edificatoare.
„Paparuda, numită și Păpărudă, Papalugă, Păpălugă, Paparugă, Păpărugă, Babarugă, Băbăruge, Dadaloaie, Dodole, Dodoloaie, Dodoloi, Mămăruță și Gogul, e o datină care se practică în unele părți în marțea întîia sau în marțea a treia de după Paști, iar în altele în joia a treia de după Paști sau în Joia verde, adică în joia a doua de după Rusalii. În timp de mare secetă însă se practică nu numai în aceste patru zile, ci în orișicare altă zi de vară și cu deosebire din lunile aprilie, mai, iunie și iulie.Paparuda e uzitată, după cît îmi e mie pînă acum cunoscut, în toate țările locuite de români, afară de Bucovina și Maramureș. Mai înainte poate că va fi fost și în aceste două țări uzitată, și mai ales în Bucovina, care s-a ținut de Moldova, cu încetul însă a dispărut, după cum a început în timpul din urmă a dispărea și din Moldova. Scopul Paparudei este de a invoca protecția cerului asupra recoltelor, să-i ceară a le da ploi fertile și a le feri de mălură, sau cu alte cuvinte de a atrage ploaia, ca avînd pămîntul destulă umezeală să poată produce pâine și iarbă de ajuns.Vara, scrie principele Dimitrie Cantemir, cînd pentru seceta mare e pericol că nu se vor face bucatele, țăranii moldoveni iau o fetiță, care n-a ajuns încă etatea de zece ani și o îmbracă cu cămașă de frunze de arbori și de alte plante, și așa urmîndu-i celelalte copile și băieți de etatea ei umblă cîntînd și săltînd pe la vecini, și, ori încotro ar merge, bătrînele le ies în cale și le udă turnîndu-le apă rece pe cap. Cîntecul lor cu această ocaziune este cam următorul: <<Papalugo, suie-te în cer,/ Și-ți deschide porțile,/ Și-i trimite ploile,/ Ca să crească grînele,/ Grînele,/ Secările,/ Și meiul / Și mălaiul!..>>. În județul Olt, unde Paparuda se joacă de obicei joia și duminica între Paști și Rusalii, se duc mai mulți copii la o fîntînă mai apropiată și acolo se acoperă cu foi de boz de sus pînă jos, fiind bine legate. Foile de la umăr se pun de obicei cu vîrful în sus, pentru ca picăturile de apă să se oprească pe foi și să strălucească la soare, așa cum picăturile de ploaie strălucesc pe plante. După Paparudă, se mai duce și un altul, care să-i apere de cîni și să primească darurile de la oameni. După ce s-au pregătit bine, pleacă prin sat și ajungînd la casa fiecărui om încep a juca, cântând în gura mare: <<Paparudă, rudă,/ Ieși afară de udă;/ Cu găleata lată,/ Peste toată gloata,/ Cu găleata nouă, /Dumnezeu să plouă/ De joi pînă joi,/ Să dea nouă ploi./ Unde-i da cu plugu,/ Să curgă ca untu,/ Unde-i da cu sapa,/ Să curgă ca apa!>> Aceste cuvinte se repetă de mai multe ori, pe cînd oamenii aruncă apă pe ei. Astfel se duc din casă în casă, pînă termină tot satul”.
Nota redacției. La cum se petrec acum lucrurile în natură (caniculă etc), ar fi cazul să refacem aceste tradiții mai des! Chiar și dacă avem parte de ploi asemănătoare potopului… cine știe? Poate se îmbunează cerul! Foto 1 (via creștin ortodox) paparude; foto 2 – cartea
Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine
BRAILA CHIREI 