*Apelăm – din nou – la specialiști în etnologie pentru a rămâne în zona autenticului
”În această zi, Ioan Botezătorul îl botează pe Iisus în apa Iordanului. Tot acum se ţine şi sărbătoarea Botezului, una dintre cele şapte Taine, cea fără de care nu este posibil să fii creştin. Ca orice sărbătoare mare, Boboteaza începe din ajun. În ajun oamenii postesc. Sacrificiul postului le aduce bogăţie. În anumite locuri, înainte să mănânce, femeile adună cenuşa din vatră; o vor risipi primăvara pe câmp, zicând: <Cum n-am mâncat eu în dimineaţa ajunului de Bobotează, aşa să nu-mi mănânce lighioanele roadele>. Sub faţa de masă pun sare şi mei, tărâţe şi fân. Preotul trece cu agheasmă din casă în casă. Hainele bune sunt întinse prin casă să le stropească preotul cu apă sfinţită; în felul acesta sunt ferite de molii. Copiii nu sunt bătuţi ca să nu facă bube peste an. Femeia nu se ceartă cu bărbatul. Ca să nu se înmulţească purecii, nu se cerne făină. Oamenii încearcă să-şi afle viitorul. Iar se deschid cerurile. Se spune că în noaptea de Bobotează plesnesc de ger ouăle de corb şi puii de corb îşi deschid aripile, încercând să zboare.
În ziua de Bobotează se sfinţesc apele. Se face agheasmă mare undeva, lângă o apă. Oameni iau agheasmă, îşi stropesc gospodăria şi păstrează ce-a mai rămas. Se zice că atunci când preotul aruncă în apă crucea, dracii ies din apă şi o iau la fugă pe câmp. Nu-i văd decât lupii, care se iau după ei, le rup pântecele şi le varsă maţele. Sunt buni la câte ceva şi lupii…
În Bucovina, când preotul trece pe la casele oamenilor de Bobotează, femeile leagă la crucea purtată de el fire de in şi de cânepă. Din aceste fire Maica Domnului va face o plasă pe care o va trece de trei ori prin Iad, salvând sufletele care se vor agăţa de ea. Sufletele rămase în Iad vor fi mâncate de draci. Apoi, dracii se vor mânca între ei până rămâne numai unul, Scaraoţchi. Legat de un stâlp în mijlocul Iadului, el va muri de foame. Aşa se va curăţi lumea de tot ce e necurat şi vor rămâne numai drepţii cu Dumnezeu şi cu îngerii” –
din cartea „Ghidul sărbătorilor româneşti” de Irina Nicolau (Humanitas, 1998)
În foto 1, icoană cu Sf. Nicolae și Sf. Ioan Botezătorul din colecțiile secției Enografie și artă populară Muzeul Brăilei „Carol I”,Colecțiile Etnografice realizată în tempera pe lemn cu fibră rară, semnată și datată 846 noiembrie 10, Ioan Bărbul, zugrav ot Săcile.
În foto 2, frescă de Giotto reprezentând Botezul Domnului/ „Il Battesimo di Cristo”, datată 1303 – 1305, aflată în Capela Scrovegni din Padova (asta pentru că și vechii italieni, majoritatea catolici, țin la mare preț sărbătorile religioase importante; Botezul lui Iisus este Epifania în calendarul catolic)
Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine
BRAILA CHIREI 