Arhive etichetă: timp

Mărțișoare, timid… lângă zăpadă

 Martie – luna Mărțișorului, dar și a Zilelor Babelor – are la începutul ei o zi specială, prima zi care este cea dedicată sărbătorii populare a Mărțișorului, acea ”bijuterie-jucărie” cu șnur împletit cu alb și roșu despre acre sunt câteva povești interesante în cultura arhaică.

După Dragobete – capul de Primăvară, logodnicul păsărilor – serbat cam pe la 24 februarie de strămoșii poporului român, tradiția consemnează Mărțișorul în prima zi a lunii martie solemnizând clespsidra timpului în formule minusule, umanizând implacabilitatea drumului spre moarte cu micile mărțișoare în care roșul vieții, al naturii care renaște, se combină în șnur cu albul zăpezii, albul încremenirii, al gheții. 

Pentru această supremă zi a înnoirii ritmului vital există micul simbol, mai scump sau mai simplu, mai aproape de spiritul comercial sau mai subtil, mai artistic – depinzând de gustul cumpărătorului sau de dorința celui care va purta mărțișorul – pe care și comercianții se grăbesc să-l aducă foarte aproape ochii doritorului, indiferent de starea vremii.

 Mai sunt și alte oferte – nu neapărat acolo unde se vede din foto alăturată, mai sunt și mâinile dibace care pot să confecționeze acasă, din materiale la îndemână un mic dar ce musai să fie legat cu șnurul alb și roșu îmbrâțișate și să fie oferit cu zâmbet, cu dragoste. Nu am postat imaginile de mai sus cu intenția de a vă invita să achiționați obiecte comune, ci doar să realizăm că deja Mărțișorul înfruntă gerul.

În fond, Mărțișorul este un simbol, el poate fi conștientizat sau nu, dar este și un semn al faptului că realizăm curgerea timpului, că ne bucurăm de ceea ce trăim, că dăm un sens vieții și că zilele nu trec în zadar pentru noi.

 Foto stânga: obiecte din categoaria Mărțișor realizate de elevii clasei a VIII-a la Școala ”Mihai Eminescu” Brăila, diriginte Marioara Bălan, în activitate de proiect cu Brândușa Ilie de la Muzeul Brăilei, partener în proiect

 

Mai multe despre tradiția Mărțișorului la români găsiți pe site-ul

http://www.traditii.ro/

sau la http://www.crestinortodox.ro/reportaj/martisorul-72310.html

acestea fiind zone pe net unde există o siguranță în buna credință a celor care postează materiale, informații etc. altfel nu aș face trimiteri către ele.

„Clepsidra cu fum”, lansare cu Anthonia Amatti

Sala de festivităţi a Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati” din municipiul Brăila a fost şi în seara de 2 februarie 2012 scena unui eveniment cultural, iar vremea deosebit de rece nu i-a împiedicat pe iubitorii poeziei să fie prezenţi la lansarea celui de-al zecelea volum de poezie semnat Anthonia Amatti intitulat „Clepsidra cu fum” – anunţată aici din vreme http://brailachirei.wordpress.com/2012/01/31/la-biblioteca-istrati-lansare-de-carte-anthonia-amatti-invitatie/.

Apărută la Editura Enos – editor poetul Gheorghe Lupaşcu, prezent la lansare, tipărită la Paper Print a domnului Enache – cartea a beneficiat, aşa cum a subliniat autoarea, de o atenţie specială şi de prieteni minunaţi:  prof. Cornelia Negoiţă – preşedintele Asociaţiei „Anima Caste”, familia Martha şi Manole Mitrea – sponsorii menţionaţi şi în volum, profesorul şi publicistul Dumitru Anghel, doamna Godeanu – ajutorul pentru traducerile în limba franceză, biblioteca gazdă şi directorul ei – Dragoş Adrian Neagu, cel a a fost şi moderator al evenimentului, oferind autoarei – care şi-a serbat concomitent şi ziua de naştere – o Diplomă aniversară (foto dreapta).

Secvenţele picturale – cele mai multe din lucrările prezentate aparţinând artistului plastic Aurel Manole (preşedintele filialei UAP Galaţi, cadru didactic şi la Liceul de Artă „Hariclea Darclee”  Brăila) – care se succedau pe ecranului retroproiectorului în spateel vorbitorilor au creat un cadru intimist, artistic subliniat şi mai pregnant, cum a mai făcut autoarea şi la alte lansări. Au fost şi două eleve (foto dreapta) ale profesoarei Marieana Chirman de la Liceul „Darclee” care au interpretat piese la flaut, dar şi Nicuşor Mocănescu (foto mai jos) – din Corul „Armonia” – care i-a oferit în dar dublei sărbătoritei piese din repertoriul de romanţe.

Criticii de întâmpinare ai volumului au fost prof. dr. Viorel Mortu – semnează Viorel Coman în calitate de scriitor şi critic, dar şi conf. univ. dr. Zamfir Bălan – director adjunct la Muzeul Brăilei. Ca şi cu alte ocazii,Viorel Coman combină laudele cu atenţionări, sugestii de genul „volumul trebuia să fie mai aerisit, poezia are nevoie de spaţiu alb în jur” sau „se cuvenea să fie biling, merita, pagini alternând în limbile română şi franceză”. Binevenite sugestii, după cum a recunoscut şi Anthonia Amatti – alias prof. Mioara Nicolau – care nu s-a supărat, ci a mulţumit vorbitorului, descifrând minusurile cărţii în graba de care s-a dat dovadă în apariţia lui.

Din gama de laudatio marca Viorel Coman (în picioare, în foto stânga) mentionez câteva idei: „E fum în clepsidră şi cenuşă în călimară, totul a fost trăit iar carnea este tristă”, „Fermec, expresivitate, poezia are cadenţă, ritm, e cantabilă”, „Autoarea scrie o poezie foarte interesantă, ca u jurnal liric,însemnări la inspiraţie, momente de lectură de o dezordine studiată”, „Textele dau un fel de energie, un timbru special al personalităţii autoarei”, „Volumul are o metamorfoză interioară, de la nisip la fum, de la apă la cenuşă – elemente care formează o mitologie proprie autoarei”.

Viorel Coma descoperă şi simplitatea lirică din acest volum, versul are ceva mai puţină forţă poetică – mai puţine epitete, metafore. Totodată, revelează şi ideea cum că din miezul liric se descifrează obsesia puterii a Eu-ului, acum tocită, un Eu care nu se mai iubeşte pe sine ca altădată – posibil şi ecouri ale lecturilor din lirica universală, de altfel ecourile se remarcă şi fac bine poeziei de faţă, nu destabilizează cum s-ar fi întâmplat în cazul unui autor fără talent. Remarci cu dublu sens, laudativ şi critic, a făcut Viorel Coman şi la adresa temelor Zodiac, Brăila – versuri în ton de şasonetă, prea lejere crede vorbitorul, Clepsidra. „Dar, o poerzie demnă de luat în seamă, o poezie foarte bună”, a conchis Viorel Coman.

În alt registru, Zamfir Bălan (în picioare, în imaginea din stânga) – autor şi al unei prefeţe la alt volum al Athoniei Amatti, abordează volumul de faţă semnalând curgerea tematică de la „Treceri” – cartea de versuri apărută în 2001, prima din serie crede vorbitorul – până la acest al zecelea, ca un program al autoarei. „Lecturând volumul, am descoperit că nici o temă nu se epuizează, autoarea dând dovadă de ingeniozitate – când preia o temă cunoscută, descoperă noi faţete”. Subliniază şi temele majore din poezia Anthonie Amatti: timpul, iubirea, chiar poezia însăşi. Remarcă, la fel ca şi Viorel Coman, farmecul şi atractivitatea titlului volumului – „Clepsidra cu fum”. Mai mult, afirmă că miza poetică stă tocmai în asocierile cumva spectaculoase, gen clepsidră şi fum, combinaţii deopotrivă filosofice: „Poeta însăşi devine clepsidră, esenţializându-se (…) Poezia şi timpul, iată două forţe care îşi alternează prezenţa într-o clepsidră”.

Citează din carte Zamfir Bălan, şi voi oferi şi eu (N.aut. Subsemnata, Armanda Filipine)  aici câteva versuri care mi se par extrem de sugestive:

„Zâmbetul se coace în anotimpul culesului/

Când fructele doriţei amestecă toate nostalgiile”

sau „Veşmântul vieţii mele este atât de dens/

Că n-aş putea scoate mâna să-mi şterg lacrimile”.

Nu în ultimul rînd, autoarea a subliniat câteva idei – pe care le-am regăsit şi în prefaţa volumului „Trecerea inorogului supravieţuitor” al cărei autoare este, de asemenea: „Pelerin prin filele cărţilor, am găsit frumuseţe şi inspiraţie. M-am închiat la tripticuri sfinte… Jocul ei, adesea crud, a fost o trecere spre al cincilea anotimp – al iubirii (…) Din Imemorial spre Sinele căutat cu suferiţe şi îndoieli, Cuvântul e sprijin interior şi toiagul supravieţuirii. Ambasador al cuvântului de dragoste încerc să fiu azi eu – Anthonia Amatti”.

Umorul a fost şi de această dată prezent la Biblioteca „Istrati”, oferit de talentaţii făuritori de catrene membri ai Cenaclului Umoriştilor Brăileni „Ştefan Tropcea”. În ordinea intrării în „scenă”, au rostit dedicaţii cu haz Ionel Negruţ, Vasile Madric, Păun Condruţ, Stela Şerbu-Răducan. De asemenea, soţul autoarei – actorul Laureţiu Nicolau (în picioare, în imaginea din dreapta) – a recitat un catren. Iar Valeria Ursan (doamna cu pălărie albă, în imaginea din dreapta) – prietena noastră (pe jumătate armeancă) – i-a oferit un laudatio.

Iată o mostră, semnată Stela Şerbu-Răducan cu titlul „Clepsidra cu fum, Doamnei prof. Anthonia Amatti”:
” La biblioteca-n asta seară/
Ne cheama doamna profesoară/
La loc de cinste cartea-i stă/
Dar spor de noxe cand ne dă?”.

Şi tot conform unei bune tradiţii, bibliotecarul poet şi umorist Aurel Furtună a alcătuit două casete de prezentare cu volumele autoarei.