Plimbare la capitală; şi votare. Voi aţi votat?!?

Aşa cum am anunţat, vineri şi sâmbătă am fost în capitală. Astfel că întâi, în dimineaţa zilei de 20 noiembrie a fost o călătorie destul de banală cu mijloace CFR – condimentată, totuşi, cu un zgomot „al roţilor (de tren)” ca de… tractor, şi cu o întânire cu supracontrolul

(n.aut. Am întrebat, din curiozitate, de ce nu se recomandă şi nu prezintă călătorilor niciun un însemn de recunoştere, o legitimaţie… Mi s-a răspuns, pe un ton deloc politicos, că a fost suficientă recomandarea din partea şefei de tren… ). Mai nimic nu s-a schimbat de-a lungul drumului: aceelaşi gunoaie care „marchează” spaţiul locuit de oameni, din loc în loc ruine ale unor fabrici şi hale, ale unor clădiri,

sate cu aspect sărăcios şi nearmonios din punct de vedere estetic; am admirat însă gările Ploieştiului – renovate, apoi un cimitir aproape vesel – plin de flori, în special crizanteme viu colorate, dar şi – în alte zone, localităţi – ronduri… de varză, câte un cârd de raţe sau gâşte, căpriţe şi vaci…

Apoi , prima întâlnire din Bucureşti a fost cu un brăilean – Cătălin Petrescu (foto)

care este angajat al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” (n.aut. Aveţi adresa web www.opereta.ro/ şi pe lista de link-uri din această pagină web) încă din 2004, când era în ultimul an al studiilor de la Conservator. Fostul elev al Liceului de Artă „Hariclea Darclee” Brăila şi al doamnei profesor Mariana Iordache este unul din soliştii extrem de îndrăgiţi la Operetă.  Unul din cele mai recente roluri, „Prinţul din Verona” face parte din atracţiile montării „Romeo şi Julieta” – parte integrantă din Festivalul internaţional „Viaţa e frumoasă” din perioada 10 – 22 noiembrie.

Aproape de ora 16.00, aşa cum era programarea, am ajuns la Librăria „Mihai Eminescu”, la lansările de carte ale Editurii Cartier (şi ea există în lista mea de link-uri)– voi povesti separat despre… –  şi cu acest prilej l-am cunoscut şi pe Igor Mocanu – PR manager al editurii, poate cel mai activ dintre toţi cei care se ocupă de imaginea unei instituţii pe care i-am cunoscut până în prezent.

Şi Târgul de carte „Kilipirim” (voi reveni cu amănunte, deocamdată o foto) de la sala Dalles a fost în drumul meu.

Iar la ora 19.00, am fost la Centrul Naţional al Dansului (www.cndb.ro/ – de asemenea, găsiţi adresa în lista mea de link-uri) unde îşi lansa  Elena Vlădăreanu cartea „Spaţiu privat”, cu desene de Dan Perjovschi (veţi găsi o relatare despre eveniment, tot aici, pe această pagină web).

Din nefericire, nu am mai ajuns şi la spectacolul de teatru-dans al lui Gigi Căciuleanu, pentru că s-au suprapus evenimentele, dar a fost o zi plină, în primul rând din punct de vedere cultural ceea ce i-a făcut pe câţiva amici să devină invidioşi – dacă le mai spun că am vorbit la telefon şi cu actorul Marius Manole (dacă era vreme, ne-am fi întreţinut la o mică şuetă…) care se pregătea pentru un spectacol într-un club, am dialogat tot la telefon cu scriitorul Dan Anghelescu – şi el ocupat, o după-amiază la facultate, cu studenţii, dar m-am întălnit cu Tică Alexe şi Cătălin Buzoianu, prietenii mei – tot brăileni – la care pot găsi un numitor comun: muzica. Tică a cântat în trupa proprie „Deja vu”, apoi în altă trupă proprie „Sfera” cu care a scos şi albumul omonim, în „Sfinx Experience”, acum are un studio de înregistrări, dar şi un local numit „Ibrail” situat pe celebra stradă Mântuleasa). Cătălin Buzoianu cântă la chitară ca un adevărat muzician, doar că a ales altă pasiune ca să-i fie profesie: pictează biserici.

Până una alta, am fost şi la vot. Mi-am exercitat dreptul constituţional, inclusiv la referendum.

Voi aţi votat? Sper că da, pentru că nu-mi pot imagina că am cititori fără conştiinţă civică…

Şi era să uit. Când am ieşit din pasajul de la Universitate, pe cine credeţi că am văzut? Pe candidatul la preşedinţie al Verzilor – Remus Cernea –

pletosul care afirma că vrea să schimbe România… Hm, dacă era aşa deştept, le-ar fi spus oamenilor că schimbarea începe cu ei înşişi!

“Spaţiu privat” de Elena Vlădăreanu – o poezie tânără, nouă

În sala de la etajul trei al Centrului Naţional al Dansului Bucureşti (www.cndb.ro/ se poate accesa direct de pe această pagină, din lista de link-uri), la Teatrul Naţional, a ales Elena Vlădăreanu – jurnalist, realizator de emisiuni la Radio Cultural (n.aut. Eu ascult aproape numai Radio Cultural şi pot să zic că am senzaţia că imi sunt prieteni redactorii de acolo… ) – să lanseze (în seara de 20 noiembrie) volumul său de versuri intitulat “Spaţiu privat”, apărut la Editura Cartea Românească şi având ilustraţii realizate de Dan Perjovski.

Invitat să prezinte cartea, criticul literar Daniel Cristea Enache (foto mai sus, într-un dialog cu Elena Vlădăreanu) a dorit să sublinieze că nu vorbeşte prin prisma profesiei, ci doar în calitate de reprezentant al editorului şi în acest context se impune de la sine ideea că volumul este unul calitativ, ca toate cărţile lansate sub egida Cărţii Româneşti. Un alt motiv pentru care nu s-a mai străduit să expliciteze din punct de vedere critic demersul artistic din cuprinsul cărţii a fost şi acela – de altfel, numit ca atare – că în public se aflau cititori avizaţi, prieteni şi cunoscuţi ai autoarei şi ai ilustratorului, deja familiarizaţi cu activitatea acestora.

Şi ca să nu lase prea mult în suspans acest auditoriu special, autoarea (mai multe despre ea pe site-ul personal www.elenavladareanu.ro/) – după un intermezzo… fotografic – a luat pur şi simplu volumul şi ne-a oferit o mostră de lectură, în stilu-i deja cunoscut de la radio, cu un ton când vehement şi năvalnic, când molcom şi blând-morocănos – asta pentru că Elena Vlădăreanu, în ciuda faptului că este extrem de fragilă interior şi foarte sensibilă, nu doreşte să vadă şi alţii aceste aspecte!

Poezia sa este una foarte modernă, nouă, tânără. Spaţiul privat se dovedeşte a fi imposibil în cotextul lumii contemporane, iar toate versurile din carte sunt mai degrabă copilării într-o lume urâtă, nebună, murdară, poluată, jalnică. Se vede că autoarea îşi practică şi cu pasiune job-ul, deoarece o acaparează, versurile reflectând acest lucru.

Dan Perjovschi (www.perjovschi.ro/) s-a limitat să explice doar că i s-a părut meritată cererea Elenei de a-i ilustra volumul, pentru că i-au plăcut tare mult versurile, aşa că a făcut câteva desene şi i le-a trimis autoarei, lăsând-o pe aceasta din urmă să aranjeze intrarea lor în mirifica lume Gutenberg. Iar Elena Vlădăreanu le-a aşezat pe toate în carte, după cum ne-a mărturisit.

A urmat mult aşteptata sesiune de autografe (în imaginea de mai sus, Elena şi mai apoi, în următoarea, Dan oferind semnăturile râvnite la orice eveniemnt de acest gen…). Şi de mâncat prăjituri – făcute în casă, unele chiar de mama poetei, prezentă de asemenea la eveniment, de băut ceai şi cafea, de stat la o şuetă, că doar – aşa cum am menţionat – era o întrunire de prieteni, de oameni care au multe în comun şi, în consecinţă, destule de împărţit, de comunicat.

Cartea s-a lansat încă o dată şi la “Gaudeamus 2009”, sâmbătă – 29 noiembrie, într-o zi în care autoarea nu a fost de serviciu – în celelalte zile realizând pentru Radio Cultural emisiuni de la faţa locului, intermediind astfel multor pasionaţi cititori întâlnirea cu manifestarea aflată la ediţia a XVI măcar pe calea undelor.