* Dupa 17 ani de temnita comunista, intemeietorul PNTCD-ului postdecembrist ramane un model autentic pentru lumea politica romaneasca * In ultimul an de viata, 1995, este decorat de presedintele Frantei cu Legiunea de Onoare in semn de adanca pretuire… care nu a venit si de la conationalii romani decat postmortem, din pacate
La 20 mai 2014 se implinesc 100 ani de la nasterea lui Corneliu Coposu, un om politic care a suferit prigoana comunista in forma ei cea mai dura: 17 ani de temnita din care opt la izolare, singur in celula. S-a nascut in judetul Salaj, la Bobota, in familie greco-catolica. A fost activist politic inca din tinerete cand, dupa absolirea studiilor superioare juridice si economice la Cluj, era liderul organizatiei de tineret Partidului National Taranesc in 1935 – 1937. In 1941 se casatoreste cu Arlette Marcovici care devine si ea victima regimului comunist – dupa 14 ani de inchisoare (motivul invocat fiind impplicarea intr-un asa-zis act de spionaj) moare cand ajunge acasa, in 1965.
In 1947 Corneliu Coposu este arestat si sta 9 ani in arest preventiv, abia dupa aceea este condamnta la munca silnica pe viata (forma agreata de comunisti pentru a-i indeparta pe adverdsari). In 1962, bolnav grav, este scos din inchisoare si trimis in domiciliul fortat in Baragan, la Valea Calmatui, in comuna Rubla. In 1964 este pus in libertate „dupa 17 ani de detentie in penitenciarele de la Vacaresti, Jilava, Pitesti, Malmaison, Craiova, Aiud, Ramnicu Sarat, Poarta Alba, Capul Midia, Canalul Dunare-Marea Neagra, Gherla, Sighetul Marmatiei etc.” este precizat si pe site-ul http://www.corneliu-coposu.ro/ la rubrica „biografie”.
In 1990 a intemeiet PNTCD-ului postdecembrist, pe care il activase de fapt in ilegalitate, inca din 1987 (in comunism!). Prin activitatea sa, discursurile publice, ramane un model autentic pentru lumea politica romaneasca. In ultimul an de viata, 1995, este decorat de presedintele Frantei cu Legiunea de Onoare in semn de adanca pretuire… care nu a venit si de la conationalii romani decat postmortem, din pacate.
In Bucuresti, in Piata Revolutiei, a fost ridicata o statuie Coposu care se afla exact in fata celei a lui Iuliu Maniu, al carui secretar personal a fost in 1937 – 1940 dupa care, in 1945 a avut functia de presedinte al filialei PNT Salaj.
In majoritatea aparitii publice, Coposu a vorbit despre democratie, cinste si onestitate, despre pluralism si respect pentru cetetean, despre valori umane si civilitate, lucruri care au starnit uimire – si dusmanie chiar, fara sa fie aratata totusi – in randul celor care erai invatati cu alte repere din vremea comunista cand oamenii devenisera duplicitari si greu de convins ca exsita cineva care se gandeste si la altii, nu doar la sine…
Carti purtand amprenta inconfundabila a lui Corneliu Coposu sunt cateva si ele merita lecturate. La http://www.corneliu-coposu.ro/sectiune/index.php/197-carti-corneliu-coposu/ gasiti titlurile lor.
Pentru ca si ilustrul papa Ioan Paul al II-lea, acum sfant (ceremonia a fost oficiata in 27 aprilie 2014, la Vatican, de papa Francisc cel care a grabit procesul de sanctificare a celui care a fost unul dintre cei mai iubiti pontifi din ultimele secole), este un model autentic, demn de urmat si cercetat in datele sale biografice, am ales sa ilustrez acest material omagial cu o fotografie din 1992 (preluata de pe site-ul mentionat) in care Corneliu Coposu si Sf. papa Ioan Paul al II-lea isi strang mainile.
BRAILA CHIREI 